marți, 24 iulie 2012

În Cluj...

   Am luat a doua gură de Roxette la concertul de pe Cluj Arena. Deşi am scris despre show-ul din Bucureşti, aş vrea să voresc şi despre acesta, deoarece mi-a plăcut mai mult decât cel de pe Zone Arena.
    Drumul până la Cluj a fost unul lung, dar nu extenuant. Am avut ce vedea pe drum. Braşovul şi Sighişoara sunt nişte oraşe minunate. Am găsit în Braşov un amestec de munte şi oraş tipic de câmpie, de vechi şi modern. Iar obiectivele turistice din Sighişoara, nu pot spune altceva decât că sunt su-per-be!
     Am plecat spre Cluj Arena pe la ora 18:30. Pe strada principală erau mulţi oameni care mergeau, ai ghicit, spre stadion. La intrare, deşi erau multe persoane, lucrurile au mers destul de repede. Ne-au pus nişte brăţări ca să ştie că stăm în Gold Circle. Încă o mai am pe a mea, am păstrat-o ca amintire. Iubesc să păstrez nimicuri de-astea. De la Bon Jovi, încă mai am sticla de apă pe care am cumpărat-o după concert, când îmi era foarte sete.
    Să revenim la concertul nostru. Deşi mai erau doar 30 de minute până la începerea deschiderii, nici sectorul Golden Circle, nici tribunele nu erau prea pline. Şi acum o povestire uimitoare: cineva care stătea lângă mine a vrut sa facă o poză cu tenişii mei Rox, pentru că i-au plăcut tare mul. M-a întrebat dacă sunt creaţie proprie, şi i-am zis că da. S-a mirat, pentru că nu credea că mai ascultă tineri de vârsta mea Roxette. Cam are dreptate, sincer...
    De la deschidere am stat în faţă, prin rândul al treilea sau al patrulea. Nu de alta, dar voiam să văd cele două trupe, care se numără printre preferatele mele. Primii au fost Les Elephants Bizarres. Erau în formă pentru Cluj Arena, începând cu "Hello (Says the Devil)" şi au păstrat o stare de bine până la "The Adventure", care parcă a fost ultima piesă. La 20 fix, Grimus au intrat pe scena de pe Arenă. Sunau foarte bine live, au cântat şi melodiile mele preferate. Ceea ce mi-a displăcut a fost gafa solistului Bogdan Mezofi:"M-am murdărit pentru voi, am transpirat pentru voi!" Revenind, Grimus au ieşit de pe scenă cu 10 minute înainte de ora 21. Au urmat pregătirile pentru Roxette, adică despachetarea echipamentului şi pregătirea scenei.
    După fiecare melodie redată, pentru a-i face pe oameni să se delcteze cu ceva între recitaluri, publicul scanda exact ca anul trecut:"Ro-xette! Ro-xette!" La 21:15 (o cam am cu timpul, nu?) chitaristul Cristoffer Lundquist şi-a făcut apariţia, urmat de Per şi Marie. Cum au venit ei, stadionul s-a umplut de energie, ca şi un taur pe care îl ţii în loc prea mult timp.
   Oamenii au arătat ce au putut prima dată la melodia "Spending My Time". Trupa a lăsat publicul să cânte prima dată refrenul, şi s-a văzut că l-au repetat mult timp, ca să zic aşa. Cred că Marie s-a uitat la mine în timpul acestei melodii :). La începutul cântecului "It Must Have Been Love", Per Gessle declara că "această piesă a făcut 25 de ani şi este cea care ne-a adus dintr-o Suedie rece într-un Hollywood fierbinte." (cel puţin asta am auzit) Din câte cred că ştii, piesa este de pe coloana sonoră a filmului "Pretty Woman". Roxette au cântat şi alte balade, ca "Perfect Day", "Fading like a Flower" sau "Things Will Never Be the Same".
   Printre cântecele lente, trupa a electrizat atmosfera cu melodii energice, ca melodia anului trecut, "She's Got Nothing on". Primul "şoc" a fost totuşi celebrul "Yeah, yeah, yeah!" al lui Marie din "Dressed for Success". Publicul a cântat, a aplaudat şi a sărit pe aceste cântece, la fel ca pe "7Twenty7", "Stars" sau "How Do You Do".
   Duo-ul suedez a încheiat cu trei piese consacrate:"Listen to Your Heart", "The Look" şi "Church of Your Heart". Interpretarea ultimei piese mi-a plăcut foarte mult. Nu ştiu, mi s-a părut... aparte.
   Eu, acum, cred c-am luat cam mult din drogul Roxette, Am nevoie de timp să mă refac, dar nu prea mult. O să ia... cam o săptămână. Din câte am auzit, show-ul de la Cluj a fost cel mai mare de anul ăsta, şi va fi greu de învins de celelalte, la cei peste 25.000 de spectatori ai noştri >:)! Şi Per, şi Marie au spus că le-a plăcut la noi şi că vor reveni oricând. Cam în 2014 îi mai aşteptăm, iar până atunci, poate avem parte de un Bon Jovi vara viitoare. Ne vedem curând, cititorule. Pa pa şi vacanţă plăcută în continuare, cei care aveţi!