Versuri ce alcătuiesc vacanţa de vară.

 În această postare aş vrea să încep cu ceva ce nu are legătură cu subiectul ei. Azi, pe 11 spetembrie 2011 se împlinesc 10 ani de la atacul organizat de Al Qaeda asupra Turnurilor Gemene şi nu numai, în New York. Sincer, îmi pare rău pentru acea uriaşă pierdere de vieţi omeneşti care, în acea zi de marţi, s-au dus la serviciu şi au murit fără niciun motiv. În acea zi, bineînţeles una din copilăria mea, am deschis televizorul şi sute de oameni care alergau şi ţipau după ajutor au apărut pe ecarnul micii cutii. Abia acum vreo 6 ani mi-am dat seama cum stătea treaba. Chiar îmi pare rău, prieteni.
  Azi aş vrea să vorbim despre vară. Şi nu oricum,ci cu citate din muzică. Sunt sigur că aţi ascultat muzică în această vară, dar oare câţi dintre voi au comparat versurile cu întâmplările (sau "întâmplările") din această vară? Prin urmare, azi facem o salată de versuri şi generalizări ale vacanţei de vară. Interesant, nu-i aşa? Să începem!
   Este începutul verii. Simţi că toate sunt ale tale. Dacă nu sunt, le vrei pe toate ("I want it all I I want it all /I Want it all / But I want it now", "I Want It All", Queen). Simţi că eşti intr-o lume ireală, un rai pe Pământ. Defapt, simţi că raiul e un loc de pe Pământ, că nu mai are rost să-l aştepţi pe cel adevărat ("Oh, baby, do you know what that's worth / Oh, Heaven is a place on Earth", "Heaven Is A Place on Earth", Belinda Carlisle). În foarte scurt timp, dragostea pune mâna pe tine, eşti chiar mai fericit decât la începutul vacanţei. Nu-i laşi pe ceilalţi să te tragă în jos, oricăt ar vrea. Trăieşti o dragoste supremă ("Come and live a love supreme / Don't let 'em get you down / Everybody looks for love", "Supreme", Robbie Williams). Dar se pare că n-a fost să fie de durată. Dai vina pe dragoste că nu ştie să aleagă oamenii ("Love, love, you always break my heart", "Love Love", Amy Macdonald)
   Tu nu te laşi lovit de plictiseală. Fără să-ţi dai seama, e deja sfârşitul lunii iulie. Totuşi, evaluezi situaţia şi vezi că a fost o minunată jumătate de vară: ai mers la câteva concerte, ţi-ai petrecut unele nopţi filosofând şi râzând cu prietenii tăi, ai citit o grămadă de cărţi. în ceea ce priveşte cărţile, "De veghe în lanul de secară" a fost specială. Chiar şi momentele groaznice ale adolscenţei pot fi minunate. Sau o fi acel parfum inodor al verii, sezaţia că nu aparţii de nimic si nimeni?
   Luna august e aici. Luna vacanţelor, a zgomotelor, a celui mai arzător soare. La tine e luna plictiselii Spre deosebire de lunile trecute, orice-ai face e plictisitor. "Spending my time / Watchin' the days go by / Feeling so small / I stare at the wall" e descrierea perfectă pe care ţi-o dau Roxette în melodia "Spending My Time". Pe lânga asta, fosta iubire îţi face vizite şi nu ştii cum să arunci acea amintire la coşul de gunoi ("Vis de înger sfărâmat / Se agaţă-ncet de pat / Capu-n pernă mi-l afund / Poate aşa-mi dispari din gând", "Un nou început", Stiillborn). Continui să te plictiseşti în mod voluntar. Te-ai plctisit şi de zilele care trec, şi aşa ai uitat că e septembrie. Cum te uiţi la calendar, "ieşi" imediat din plictiseală şi faci toate lucrurile ce-ţi stau în putinţă să petreci nişte ultime zile de vacanţă plăcute, de parca ai muri săptămâna viitoare.
  Ei, vacanţa e aproape de sfârşit şi tu îţi rezervi ultimele două zile pentru tine. Acum ştii că nu poţi opri timpul ("The world I love / The tears I drop/ To be part of the wave can't stop", "Can't Stop", Red Hot Chili Peppers). Ultima zi e ca o tragedie. Ăsta e stereotipicul de vacanţă. Pentru mine, acea zi e "the first day of the rest of our lives", prima zi din restul vieţii noastre, Cum spun cei de la Green Day în "Church on Sunday".
 În concluzie, sfârşitul de vacanţei de vară nu prea este un sfârşit. Oricum, ne revedem în postarea următoare. Vacanţă plăcută :)!

Fiolosofie de toamnă.

   Azi, 6 septembrie. Iată-ne într-o lume mai tomnatică, mirosind a struguri şi a mere, a ploaie şi a nori. Ai ghicit, azi vom vorbi despre toamnă. Pentru unii (poate nu-s eu empatic, nu-i înţeleg), acest serial de 3 luni poate fi frustrant: poate nu este plăcut să vezi copaci fără nicio frunză, ploaia bătându-ţi în geam toată ziua, fără ca tu să-i răspuns şi să fii luat pe sus de vântul toamnei. Aceia pot crede că toamna e agresivă. Eu, însă cred că toamna e naturală... La fel ca florile, fulgerele, soarele, tumorile sau copacii.
   Cred că din spusele mele ai tras concluzia că îmi place toamna. Nu ştiu, mă fascinează foarte multe lucruri la acest anotimp. De exemplu, soarele, care parcă după un timp se supără şi refuză să mai apară, se ascunde printre nori. Sau dezordinea toamnei. La sfârşitul acestui anotimp natura arată ca după un război. Oare s-a dus un război,acela al plantelor cu Timpul?
   Mă mai fascinează şi melancolia toamnei. Parcă, din octombrie, toată lumea este deprimată, enervată, obosită, frustrată. Şi asta mă face să mă gândesc la cât de... manipulabili pot fi oamenii, dacă până şi o simplă schimbare de vreme determionă asemenea instabilităţi emoţionale. Bineînţeles, eu nu-s aşa. Aţi puea spune că sunt pata albă pe peretele negru (expresie folosită greşit în mod întenţionat), un om beat de toamnă.
   Vă propun un exerciţiu de imaginaţie: ce-ar fi dacă un om, având nişte puteri speciale, stoarce de vlagă toate plantele, iar ploaia şi vântul asupresc lumea? Ai incerca să îl opreşti? Eu nu aş face-o, pentru că dacă vara ar fi eternă, nu ţi-ar mai da acel sentiment de bucurie, de nostalgie (sau asta face vacanţa de vară?). Dacă oamenii s-ar fi putut împotrivi naturii, pun pariu ca aceasta nu ar mai fi existat în zilele noastre. În concluzie, această schimbare a naturii e un lucru bun.
    Toamna,... toamna e ca o piesă de teatru, după părerea mea. Începe frumos, "cu zâmbetul pe buze", apoi situaţia se înrăutăţeşte. În final, această piesă de teatru se termină cu foarte multe lacrimi. Ar putea fi o dramă...
    În final, aş vrea să nu vă supăraţi pe natură pentru că se schimbă. Ei, o toamnă fericită tuturor!