sâmbătă, 2 octombrie 2010

Despre blogging si postari din an in Craciun...

Salut!Ştiu că nu am mai scris un articol de mult,îmi pare rău,dar m-am luat cu şcoala si cu toate.Ştiu că toate blogurile pe care le cunosc au scris cel putin un articol pe lună,aşa că azi vom vorbi despre postările scrise la intervale mari de timp.In primul rând,faptul că bloggerii scriu des denotă că le pasă de blog şi vrea să le ofere cititorilor articole.Dacă vă uitati în primele articole ale mele,vedeti ca erau scrise la intervale de o zi,două sau o saptămână.Contrar cu asta,poate blogger-ul care scrie articole de la 4 aprilie la 9 decembrie este perfecţionist şi chiar vrea ce este mai bun pentru blogul lui şi pentru cititorii lui.Eu,de exemplu,nu vreau leapşe sau postări scurte.
Şi mai e încă un lucru:comentariile.Poate unii bloggeri au pretenţii de la cititori şi şterg unele comentarii char dacă nu sunt spam.Să luăm 2 criterii:limbajul şi conţinutul.Limbajul este important pentru un comentator.Ca cititorii şi bloggerul respectiv să înţeleagă şi să nu ţi-l şteargă trebuie să:
-nu foloseşti prescurtări şmechere.Dacă nu te înţelege nimeni,nu spui nimic;
-foloseşti un limbaj decent.Înjurături auzim în fiecare zi,nu mai trebuie şi să le vedem;
-scrii corect.
Cât despre conţinut,acestea trebuie să merite timpul acordat,oricât de mult ar fi.Mi s-a întâmplat să citesc un comentariu de mai multe ori pentru că mi-a plăcut.Există mulţi care se mândresc cu numărul de articole pe care l-au primit la un articol.Cred că e mai bine să ai 5 comentarii în care oamenii să-şi exprime părerea,decât 5000 de articole cu "Foarte bun articolul."Eu am plecat,că altfel se arde supa.La revedere!

duminică, 8 august 2010

Rock adevarat sau rock de fatada?


Ma gandeam serile trecute la Linda Perry,cantareata (ma rog,fosta) de la 4 Non Blondes.Acum vreo 17 ani,canta "What's Up" in cizmulite colorate diferit (stanga-rosu,dreapta-verde).Acum,compune cantece pentru Stefani,Aguilera sau Blunt.Da,stiu,a decazut foarte mult.In momentul acesta ma gandesc:sa fi fost o decizie de-a ei,sau s-a luat dupa rasplata financiara?O formatie sau na,om care chiar iubeste rock-ul si vrea sa faca rock nu ar mers dupa cum bate vantul.Un exempu bun sunt formatiile care sunt de succes acum,ca AC/DC.Prin '73,ei nu cereau niciun ban pentru spectacolele lor,doar isi doreau sa faca rock.Nu pentru ca voiau sa fie in voga,ci doar voiau sa faca rock.Nu se asteptau (sensul de "nu cereau") la cecuri grase.V-as da inca un exemplu,daca se poate.Sa zicem ca X vrea sa isi faca trupa.Si Y vrea sa isi faca trupa.Spre deosebire de Y,X are multi bani.Y nu are la fel de multi bani ca X.Acum exista o singura asemanare intre ei,si anume spiritul.X vrea instrumente,la fel ca Y.X le obtine usor,spunandu-le parintilor.Le si primeste.Y,in schimb,trebuie sa faca o munca atlasica (stiati ca exista cel putin 100 de cuvinte inventate pe zi?) si una pe termen lung ca sa primeasca o chitara.X plateste niste oameni care sa cante la instrumente,pe care nici nu-l sufera.Y incearca sa se roage de niste prieteni,fara rezultat.X are deja o sala speciala de repetitii.Y repeta singur in garaj.Cu putin "ajutor" din partea tatei,X ajunge la un festival local,iar trupa lui ajunge cunoscuta.Y nu are pe nimeni,nu este si nu vrea sa fie popular.Am mentionat ca ei sunt pe punctul de a intra la liceu?Dupa cateva zile,Y isi face prieteni care stiu sa cante foarte bine.X,in schimb,"s-a dat" pe pop,electronic,dance si apoi pe house.Pentru el rock-ul era doar un moft.Pentru Y,doar un stil de viata.Eu va voi lasa.Ne vedem in articolele viitoare!

luni, 12 iulie 2010

Pagina din jurnalul unui om beat...de soare




12 Iulie

Draga jurnalule,
M-am trezit la ora patru,ca de obicei,inaintea soarelui.Linistea si intunericul domneau peste Bucuresti.Degetele mele incearca sa se joace,ce-i drept,fara voia mea,ca sa scape de plictiseala.Incerc sa le opresc ca pe niste copii de 5 ani.Tot nu reusesc.Incerc si eu sa joc jocuri plictisitoare,dar pentru ca eu la fac asa.incerc sa ma afund in plictiseala.Stii cum e senzatia aceea cand vrei sa te scufunzi in apa si cand vine un val mare si vrei sa iesi repede.Ei bine, la mine,acel val este soarele.Nu pot trai fara el.Stiu ca niciunul dintre noi nu poate trai fara soare,dar,eu unul,nu pot trai noaptea,fara acele raze care...ma uimesc.Apoi,a aparut soarele.Simteam ca viata mea chiar are un sens.Ei bine,momentul meu faorit din zi este rasaritul.Nici nu stiu cum se poate ca ceva asa de util sa fie asa de frumos.Pe la ora 7 m-am imbracat si am iesit afara.Mergeam pe strada fara rost.Doar imi placea sa vad soarele in prima parte a zilei.Nu conta ca ma accidenta vreo masina.Ba dimpotriva,era bine,pentru ca devenam ingeras si zburam spre soare.Parca innebunisem.M-am invartit (in sensul propriu) pana pe la ora 12.Apoi,am mers la fast-food.Nu pentru a manca ceva,fiindca nu am nevoie,ci pentru a ma uita la cum se reflecta soarele in mesele de tabla.Acolo m-am intalnit cu prietenul meu.Era foarte serios,dar nu imi dadam seama de ce si daca chiar e serios.A spus ca trebuie sa discutam.S-a asezat pe sacunul de langa sacunul meu si a inceput sa vorbeasca.Eu il priveam tâmp si nu intelegeam nimic din ce spunea.Nici nu voiam.Mi-am indreptat fata spre masa si ma tot uitam acolo tot la fel de tâmp.Am plecat,lasandu-l pe el sa sporovaie singur.Am vrut sa raman singur cu gandurile mele si,bineinteles,cu soarele.M-am dus in arsita de pe strada.Am stat acolo ca un cersetor pana la ora 6.Atunci am plecat acasa.Nu am inteles de ce.Am stat pana la 9,ca atunci a apus si soarele.E trist sa vezi cum cateva sperante din viata noastra nu se pot implini in cateva ore.Viata noastra este ca o zi (sens de 24 de ore).Rasare si apune.In viata fiecaruia va aparea un 2012.Adica,un sfarsit.Dar,altii sunt destul de curajosi sa treaca peste asta.Sa ajunga chiar la 2020.Sunt oameni care pot si oameni care nu.Depnide.

vineri, 25 iunie 2010

Mesajele subliminale...va amintiti?

Citeam sambata trecuta o carte veche gasita in biblioteca,pe care o mai citeam in vacanta de iarna,atunci cand aveam 11 ani.De-atunci ma interesa subiectul acela.Este interesant cu poti manipula oamenii asa.Pentru cei care citesc prima data termenul "mesaj subliminal",acesta inseamna mesaje transmise la nivelul subconstientului,atat de rapide incat o persoana nu poate sa le prelucreze.Au fost interzise in televiziune pentru ca,in intermediul reclamelor,alte firme puneau porunci pentru ca telespectatorul sa cumpere acel produs.Un experiment acesta s-a realizat si intr-un cinema.Cei de la cinema foloseau un tahitoscop ca sa proiecteze imagini de o fractiune de secunda cu "Fumati Camel" sau cu "Beti Coca-Cola" intre lacrimile prietenei si scena de sarut.Dupa film,vanzarile la tigari si racoritare dezgustatoare(parerea mea)au crescut cu 60%.Un scandal politic a fost si in acest domeniu.Presedintele François Mitterrand a provocat scandalul pentru ca pe multe posturi au aparut mesaje subliminale cu "Votati Mitterand".Toti care au vazut acel post la televizor au fost intrebati daca voteaza cu Mitterand.Ei au raspuns ca da in proportie de aproape 100%.Asta pentru ca cel care este contaminat isi sustine parerea(care de fapt este cea subliminala),si imbratiseaza argumetul acela ca si cum ar fi al lui.Daca in Romania acest fapt nu a fost confirmat,asta nu inseamna ca nu s-a folostit.Din 1957,cred ca si romanii au folosit asta.Hai sa trecem de la romani la alta categorie:copii.Cum exista si asta de dinti pentru copii,si aceste tehnici au fost folosite.In multe desene animate sunt afisate mesaje-imagini sau sunete perverse pentru a controla mintile copiilor.Cred ca asta este tot pentru azi.Pa-pa!

miercuri, 9 iunie 2010

S-a dus alt an...nu-i nimic,il asteptam pe urmatorul!

Buna!Stiu ca nu am mai postat de mult,dar am fost incurcat cu anul scolar.Pacat ca s-a mai dus un an.Nici nu mai stiu cat timp a trecut de cand eram in curtea scolii,asteptand sa incep clasa I,sperand ca voi fi ca Sharon Spitz,eroina mea de pe atunci.De atunci,am schimbat scoala o data,in clasa a cincea,unde colegii nu sunt la fel ca cei din clasele primare.Bine,hai sa-ncheiem situatia cu "originalul e mai bun".M-am obisnuit cu colegii mei "noi",si m-am imprietenit cu unii dintre ei,dar,ceilalti,nu au aratat un semn de bucurie,de-atunci de cand am venit in clasa a cincea.Traiesc fiecare clipa cu gandul ca nu-i voi mai vedea niciodata.Nu voi mai intra abatut in clasa,vazandu-i pe colegii mei,care discutau despre nu stiu ce joc marfa cu masini,urmariri si pistoale,spunandu-mi"ce faci,ba panchistule?",si eu,ca un ignorant spun "Buna si tie,x.",dar totusi,asta merita.Nu voi mai auzi nu stiu ce pareri despre hainele mele si stilul meu,in special de costumul Angus.Nu va mai trebui sa fiu suportat de colegi si profesori cand fredonez Green Day prin ore,mai ales la teste("Holiday" ma ajuta sa ma concentrez).Nu va mai trebui,la randul meu,sa ii suport pe colegii care se tavalesc pe jos ca niste animale.Nu voi mai spune:"Oh,iar avem ora Y" pentru ca nu suportam profesorul.Nu va mai trebui sa ma incurc intre "fetite" care asculta Jusin Biberon sau Maili Sairas.Ei,se-ntelege de la sine ca au trecut cativa ani si se vor duce altii.Pana la postul viitor,ma inclin!

duminică, 23 mai 2010

Converse All Star...amintiri

Salut!M-am decis sa scriu despre Conversii All Star pentru ca asta port.Sunt cei mai comozi pantofi si eu numai asta port.Am si niste adidasi,dar uitati intr-un colt.Ma mir cum nu s-au prafuit.Voi incepe cu "istoria" mea in lumea Conversilor.
Aveam 10 ani si era duminica.Treceam prin fata unui magazin pe care scria "Nike Outlet" de unde tata voia sa-si ia niste adidasi.Treceam pe langa Nike si am vazut o usa deasupra careia scria "Converse".Am intrat si am vazut tenisi colorati in foarte multe culori si cautam masura mea si o culoare care sa-mi placa "37 verzi...am gasit!".Acei tenisi ideali erau de marimea 37 (pe cutie scria 4,ce vreti?)erau high-top,erau de culoare verde inchis,dar nu foarte foarte.Mi-au placut si am decis sa imi iau.De-atunci i-am purtat peste tot.Apoi,peste vreun an,am vazut ca s-au rupt.Am luat inca o pereche,de data aceasta 38,albastru inchis.M-am plictisit de acel albastru si apoi mi-am luat unii negri.Acum ii port in alternanta.

Continui cu istoria lor in sine.In 1908,s-a deschis Converse Rubber Company,care producea numai parti de pantofi.Dar in cele din urma,pentru a mentine forta de munca angajata pe tot parcursul anului,a inceput sa faca pantofi sport.Pe vremea aceea,cei mai multi oameni care cumparau Converse erau baschetball-istii.Dupa o multime de cercetari si dezvoltari,primul Converse All-Star a fost produs in 1917.In anii '20,All-Star au inceput sa se faca din panza si piele neagra monocroma (am uitat sa mentionez ca inainte se fabricau numai culori naturale).Ei au inceput sa fie produsi in masa in America de Nord.Acesta consta intr-un strat de cauciuc foarte gros si nista bucati de panza care acopereau glezna (deci primii Converse All-Star erau high-top).Vanzarile erau lente,dar,datorita promovarii lui Charles "Chuck" H. Taylor,au crescut in mod alert.Chuck Taylor a vazut in All-Star potentialul unui pantof de baschet.I-au placut asa de mult pantofii ca s-a alaturat companiei Converse.De-a lungul carierei sale cu Converse,a calatorit prin toata America de Nord pentru a promova tenisii.In 1932,compania era asa de incantata de promovare,ca l-au pus pe pantof (bineinteles,la figurat),adica acea imagine cu o stea pe care toti o cunoastem.Prin urmare,in 1932 s-au nascut Chuck Taylor All-Star!Curand,baietii americani purtau si ei Convesre All-Star.In 1936,Chuck Taylor a adaugat inca 2 model,cel alb optic si cel patriotic american,alb cu albastru si rosu.Dupa Al Doilea Razboi Mondial(mai exact in 1948),s-au adaugat cei mai purtati Conversi,cei negri cu sireturi albe,ca si partea din fata si cea de jos a pantofului.In 1957,Converse All-Star Low Cut a fost introdusa ca o altenativa mai mica la cei originali.Ei au devenit populari foarte repede.Pentru eforturile sale neobosite,Chuck Taylor a fost numit "Ambasador al baschetului"si in 1968 a fost introdus in "Hall of Fame Basketball".Din nefericire,un an mai tarziu,a murit.Odata cu moartea lui Chuck,compania Nike a preluat conducerea.Multe schimbari au aparut in incaltamintea sport.Companiile rivale au inceput sa produca tenisi in mai multe culori si mai multe materiale.Desi Converse a incercat aclesi lucru,nu si-a reluat conducerea in vanzri de pantofi.Din 1970,Conversii au devenit asa de populari incat adultii nu voiau sa ii descalte.Pantofii au inceput sa fie purtati de formatii rock si punk (un bun exemplu sunt Ramones)si de tineri pentru comoditatea si varietatea de culori.In anii '90,compania Converse a inceput sa scada din ce in ce mai mult in vanzari,iar in 2001 puteau sa dea faliment,daca nu era Nike,desi pe-atunci era o companie rivala,a fost si "un prieten care le-a intins mana".Din 2001,Converse este o companie Nike.Acum,mii de perechi sunt vandute si purtate in fiecare zi in Europa.Din anii '20 ei nu s-au schimbat-si nu vor!Cam asa arata ai mei:Purtati Conversi,ca sunt comozi si poti face orice cu ei!Spor la purtat!Pa,pa!









miercuri, 12 mai 2010

AC/DC...Let There Be Rock




Buna!Ok...acum m-am gasit sa scriu si eu despre ei,in saptamana concertului.Sunt cei mai mari hard-rockeri,sunt cei care dau volumul la maxim,sunt cei care resusesc sa improvizeze cel mai repede,sunt...AC/DC.Desi au avut inceputuri foarte grele,s-au descurcat si au iesit si din cele mai grele situatii.
Incepem,ca de obicei,cu inceputul.Totul incepe in mahalalele orasului Glasgow,Scotia,unde,familia Young,cu 11 membri,traiesc foarte prost.Era acea perioada cand statul australian oferea scotienilor conditiii mai bune de trai si un loc de munca respectabil,iar familia Young a muscat si ea momeala.Acolo Angus(pentru nestiutori,este "tipul imbracat in scolar")si Malcom au invatat sa cante la chitara de la fratele lor mai mare,George Young.Acolo,ei au mai facut niste formatii mici,pana s-au intalnit 5 tipi si s-au vazut,s-au placut si au format o trupa.Ei nu gaseau un nume potrivit.Sora fratilor Young,Margaret Young,le-a sugerat sa foloseasca numele AC/DC,pe care l-a vazut pe masina ei de cusut,avand in vedere personalitatea electrica a trupei.Pana in 1980,au lansat 6 albume:High Voltage,T.N.T.,Dirty Deeds Done Dirt Cheap,Let there Be Rock,Powerage si Highway to Hell.Spun pana in 1980 pentru ca pe 19 februarie 1980,solistul formatiei a dormit in masina neinvelit,dupa o betie crunta.A doua zi,managerul formatiei l-a gasit acolo.Solistul nu se mai trezea,asa ca a sunat la spital.De la spital,l-au sunat pe Angus,pentru ca acesta era singurul la indemana.I-au spus ca Bon,solistul,este mort,iar acestuia nu i-a venit sa creada.Cand a ajuns la spital,acesta l-a vazut pe Bon la morga.
Sa continuam.Ei nu mai aveau cantaret,asa ca,au facut niste auditii,iar cel care a trecut si este si acum cantaretul lor este Brian Johnson.Au avut un mare succes cu el in urmatorii 30 de ani si cred ca vor mai avea.Duminica vor ajunge la noi.Sa speram ca vor mai ajunge.Pana atunci,spor la spor la rockăit!Pa!

miercuri, 5 mai 2010

Green day...ok,fara comentarii


Gata,gata...stiu ce credeti "ha,ha,iar imi zice asta de Green Day".Ei bine,este la alegerea ta:ori poti sta linistit sa citesti articolul,avand in vedere ca nu prea mai postez in fiecare zi,ori iesi naibii de-aici.Sa incepem.Green Day este cea mai buna trupa de punk-rock si pop-punk.Fiecare membru al trupei vrea sa-ti arate ceva.Tre,tobosarul,iti arata ca trebuie sa fii mai "nebun" cateodata-adica de cele mai multe ori.Mike,basistul trupei iti arata ca trebuie sa fi si serios,iar Billie Joe,vocalistul,iti arata ca trebuie sa combini asta.Iar fiecare melodie mi se potriveste unui sentiment.Cand sunt trist ascult melodii mai sentimentale de la ei,cum este binecunoscuta "Wake Me Up when September Ends" sau una dintre primele lor melodii acustice,"Words I Might Have Ate".Cand urasc de moarte pe cineva,ascult F.O.D.(Fuck Off and Die),Having a Blast,cateodata J.A.R. sau Ha HA You're Dead.Cand sunt foarte fericit si vreau sa rockăi prin casa cu chitara invizibila,ascult melodii cu ritm alert ca "Welcome to Paradise","The Grouch","Minority","Viva La Gloria"(aici sunt multe pentru ca eu rockăi cam des prin casa).Ce sa mai spun,cum zicea si Stoi,chitaristul de la E.M.I.L.,un mare fan Green Day (care a primit o chitara de la Billie Joe)"Green Day e viata mea mosule!"Cred ca ajunge pentru azi,va las in compania stirilor de sportive.Sal'tare!

sâmbătă, 1 mai 2010

O vestimentatie...punk

Salut!Azi va voi delecta cu ceva interesant...macar pentru mine.Va voi spune din ce este alcatuita o vestimentatie normala pentru un punker.Nu va fi chiar asa de usor,pentru ca multe chestii punk sunt DIY (Do It Yourself).Aici va voi prezenta o vestimentatie un pic...comuna.Incepem cu parul.Parul poate fi "tepat",pentru un stil original.Si sa nu adaugati NICIODATA apa oxigenata prin mijlocul capului cand va spalati pe cap.Doar nu vreti sa aratati ca si cum v-ar fi calcat taxiul!Continuam cu machiajul.La fete trebuie sa fie alcatuit din rimel mediu,care sa nu mareasca genele de 67835345671296523498 ori.La baieti,nu ar fi indicat.La gat,se poate purta un lant cu o pentagrama sau unul simplu.La alegerea tricoului,se poate opta pentru tricouri cu trupe sau mesaje punk sau anarhiste.Se potrivesc si niste geci de blugi.La mana se pot pune manusi fara degete(nu gen Hannah Montana) si 1 sau 2 bratari de piele.In materie de blugi se pot purta blugi albastru inchisi sau negri sau se mai pot purta pantaloni cu fermoare cusute pana la partea din spate a piciorului.La incaltaminte,cei mai recomandati ar fi tenisii Converse ALL STAR negri,cu sireturi albe.Pot fi high top sau low cut.Totul se asorteaza cu o gentuta punk DIY din niste blugi vechi.Spor la imbracat!Pa!

luni, 26 aprilie 2010

Plictiseala,dulce plictiseala...


Salut!Azi am un subiect cam...plictisitor,daca ma intelegeti.Vom vorbi in cele ce urmeaza despre plictiseala.Plicteseala este,dupa cum spun dictionarele o stare sufleteasca apasatoare,usoara depresiune morala provocata de singuratate sau de lipsa de ocupatie sau de o ocupatie interesanta,atragatoare.Plictiseala este dupa mine,acel sindrom contagios si devastator din sambetele ploioase,cand nu mai ai chef deloc de Internet si nici de televizor,iar raftul cu carti ofteaza:"Off,e ploaie afara si asta iar nu ma citeste.".Nu mai ai deloc chef de nimeni,asa ca daca chemi un prieten la tine,tot nu ajuta.Asa ca increci sa vezi ce este la televizor."Nu,e prea nasol.Nu,e prea...plictisitor.".In timp ce te uiti la VH1,ca la altceva nu ai,maţa are chef de o lupta tocmai cand incepe videoclipul tau favorit.Dupa ce tu invingi,realizezi ca vidoeclipul s-a terminat si nu o invinuiesti pe maţa.Apoi incepe o "Cover Story" cu un artist gen Lil Wayne.Atunci inchizi televizorul bombanind.Incerci sa te afunzi intr-o carte care tie ti se pare buna,dar tocmai atunci vecinului ii vine sa puna "muzica" lui,si totul s-a dus naibii.Bombani din nou,dar de data asta incerci telefonul.La telefon unii nu raspund,altii raspund,dar au altceva mai interesant de facut si atunci inventeaza o scuza patetica.Bombani a 3-a oara.Internetul e singura solutie ramasa.Cand gasesti pe cineva rezonabil cu care sa vorbesti pe Messenger,cade 'netul.Bombani din nou si dai cu tastatura de pamant.Nu iti mai ramane nicio varianta,desi temele stau singure pe birou.Te gandesti"Lasa ca le fac maine.".Iti pui perna pe fata si incerci sa iti imaginezi ceva,orice.Daca nu ai reusit,atunci bravo.Ai intrat in starea aceea de plctiseala si mai acuta.Incerci sa iesi din ea facand ceva special:ducandu-te la baie.Acolo stai pana cand...te super plictisesti si adormi acolo.Te trezes,realizezi ca e duminica dimineata,e insorit si mergi la o "ieseala"cu prietenii.De-aici nu te mai plictisesti.Trebuie sa plec.Pa!

duminică, 25 aprilie 2010

Punk-ul este un mort inviat...

Salut!Azi vom discuta o problema intalnita pe Internet(cam ca titlul blogului meu)...se gasesc mereu 2 sau mai multi prosti care sa zica "Punk's Not Dead" si sa vina unul/una si sa-i dea binecunoscuta replica "Punk is Dead,you stupid bitch!".Asta desparte oamenii degeaba.Eu zic ca ar trebui sa le impartim in doua categorii:-Atitudinea
-Muzica
-Atitudinea punk nu mai este vie.Ea se caracterizeaza prin dorinta de a iti impune proprile reguli,haos si anarhie.Cred ca nu mai este in viata pentru ca acum America (si nu numai)este bine cunoscuta drept tara cu cele mai dese "vizite" la tribunal.Oamenii se duc chiar si pentru 1 centimetru patrat in posesia lui X,dar care este in curtea lui Y.Acum 50 de ani,in anii '60,oamenii lasau sa treaca de la ei si se salutau:"Do you mind if your cm is in my yard?" si X zicea:"No,peace man.".In fine,sa revenim.Nimeni nu se mai ridica sa ii spuna celuilalt"Fuck you!"si asa,prin cumintirea societatii,atitudinea a murit.
-Muzica punk este inca vie.Punk-ul este acel gen de muzica galagios,agresiv si cu o atitudine gen "Fuck you".Artistii care au cantat sunt multi.Ei se impart in 2 categorii:supravietuitorii si cei care nu au supravietuit.Cei care au supravietuit au fost alternivizati.Printre acestia se numara Green Day si Bowling for Soup.Inca se mai asculta punk(chiar in prostie)si inca se mai compune punk,dar societatea spune ca "Punk is Dead".
Atunci cand vreti sa ziceti ca Punk is (not) Dead,ganditi-va la ce va referiti.Sper sa nu va mai aud cu "Punk is...".Ok,hai ca va las!Pa!

sâmbătă, 24 aprilie 2010

"Viata mea de carton"...nu a mea




Buna!Azi nu va voi innebuni cu punkeri.Asta cred ca voi face maine.Azi o sa va scot mintile cu "My Cardboard Life"(viata mea de carton) o banda desenata pe care o citesc de la inceputul anului.ATENTIE!PENTRU AMATORII DE BENZI DESENATE "SPECIALE":ACEASTA NU CONTINE CUVINTE URATE,NU ARE IMAGINI "SPECIALE" SI NU SE FAC REFERIRI LA STITI VOI CE!Tocmai de aceasta am ales sa o citesc.Povestea ii pune in prim plan pe Collin,un baiat de carton si Pauline, o fata de hartie.Acestia trec mereu prin situatii comice si sarcastice.Lui Pauline ii place de cele mai multe ori sa il pacaleasca pe Collin.Si eu incerc sa fac un "My Cardboard Life"unde Pauline se intelege bine cu Collin.
Ok,hai ca ma duc,ca ma asteapta caietul cu Green Day.Poate o sa va spun de el.'Bye!

vineri, 23 aprilie 2010

Am venit...din pacate

Cred ca stiu ce ganditi-"alt tampit vrea sa se faca remarcat pe Blogspot"-ei bine,nu este asa.Dupa parerea mea pana in 2012,tot numarul de vizitatori va fi sub 10.Oricum,ma numesc Radu,am cativa ani-pot sa am si 6 cand vreau-si imi place foarte mult punk-ul.Azi abia abia mai gasesti un punker in jegoasa asta de capitala.Imi plac Green Day,Ramones,Rancid,Sex Pistols,Blink !82 si char si E.M.I.L.Voi incerca sa scriu in fiecare zi,dar nu cred ca o sa reusesc...nimeni nu-i perfect.Asa ca va las.Pa-Pa!